Trist! Încet dar sigur ne pierdem identitatea națională,
devenim un popor fără istorie, fără trecut, fără rădăcini.
Zilele acestea se împlinesc 100 de ani de la Lupta de la Mărăști, din Primul
Război Mondial. Un punct de cotitură pe teatrul răsăritean de operațiuni, o
luptă teribilă în care Armata Română (condusă de însuși Regele Ferdinand și de
mareșalul Averescu) a fost victorioasă în fața Armatei Germane și Austro Ungare
(grupul Gerock, respectiv flancul drept al Armatei
1), cu prețul a peste 5.000 de morți, dispăruți și răniți. Din păcate nu am
auzit nici un politician amintindu-și de trecutul de glorie al nemaului
românesc. Nu am auzit de nici un moment solemn…
Acum 100 de ani ecourile încleștării erau în paginile
chiar și ale presei britanice: The Times: „Singurul punct strălucitor in
Răsărit se găsește in România, unde armata reconstituită atacă viguros
frontierele Carpațior, obținând succese apreciabile”.
Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un
copil care nu îşi cunoaşte părinţii (Nicolae Iorga), iar un popor fără cultură
e un popor uşor de manipulat (Immanuel Kant)
Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la Marea
Unire, de la crearea Statului Național Unitar România. Vă garantez că la
Florești românismul (sănătos, ne-exacerbat, fără șovinism dar da, plin de
patriotism) va fi celebrat cum se cuvine !
